|
02 ianuarie 2015
Un val de frig cumplit s-a abătut recent peste România, cum nu s-a mai
văzut de 50 de ani! Totuşi, televiziunile şi reporterii noştri de presă
au fost tot timpul pe drumuri, expuşi intemperiilor, şi ne-au relatat
faptele cu lux de amănunte, exact în timpul sărbătorilor de iarnă!
Extraordinară dăruire din partea lor, numai că asta nu este totul.
Atunci când apare o revoluţie pe undeva prin lume, imediat trimitem şi
noi reporteri să ne relateze faptele „de la faţa locului”. Au fost reporteri
morţi, răniţi, alţii au fost chiar şi răpiţi. Totuşi, este clar că
nimic nu-i sperie pe reporterii noştri de presă. Ei bine, asta este nimic, în
afară de . . . o carte de gramatică!
Gramatica Română Structurată Logic-Morfologia a apărut în
librării la 1 noiembrie
2012, însă reporterii noştrii de presă încă nu au descoperit-o. De fapt,
nici nu ne aşteptăm s-o descopere prea curând, fiindcă ei fug de carte
mai rău ca . . . Reporterii noştri de
presă sunt în stare să muncească „pe câmp” pe brânci, de dimineaţă până seara
târziu; ei pot să stea în frig, în vânt şi ploaie până la
epuizare totală; sunt în stare să-şi jertfească chiar şi viaţa în faţa
gloanţelor! Totuşi, ei nu au curajul să intre într-o librărie şi să
descopere ultimile noutăţi apărute în gramatica limbii române!
Majoritatea confraţilor noştri sunt în stare de orice numai să nu înveţe
carte. Exact ca în „Povestea unui om leneş”, eroii noştri (scriitori,
jurnalişti, profesori) mai degrabă şi-ar da viaţa pentru patrie, pentru
popor, sau chiar degeaba, decât să înveţe carte, mai ales atunci când
cartea în discuţie ameninţă că este una „din aia logică”! Brrr! Atât de
dificilă a ajuns cartea (bună, actuală) în ziua de azi, în România.
Cum este posibil aşa ceva!
 Nimic—din nou, NI-MIC—nu este mai important azi, în România, decât faptul
că elevii noştri au învăţat şi continuă să înveţe o gramatică greşită a
limbii române. Politica românească nu valorează mai mult decât o ceapă
degerată; intemperiile naturale vin şi trec peste noi de mii de ani;
„revoluţiile” noastre sunt numai cosmetice, fără nici un fel de bază
reală. Ce a mai rămas din averea ţării este şi ea menită să umfle numai
anumite buzunare particulare, fiindcă aşa este „obiceiul” în Capitalismul
inuman
[cine poate oase roade]. În plus, hoţia din România nu o să dispară dacă
ne pierdem vremea arătând cu degetul la unul, sau la altul. Sigur, hoţii
trebuie demascaţi, şi ei trebuie să plătească, numai că fără să scriem
legi noi, corecte dpdv social, hoţia nu poate decât să sporească—în timp
ce noi continuăm să discutăm, şi să discutăm, şi iar să . . .
Singurul lucru care ne-a mai rămas cu adevărat pentru noi toţi este numai
Limba Română. Acum, noi ne batem joc de ea cât se poate de mult, iar
reporterii de presă au devenit, din nefericire, exact „cozile de topor” care
ne mai şi insultă (cu englezismele lor permanente, infernale, absurde) după ce au
rănit poporul prin indiferenţa lor monumentală faţă de limba română. Ca să trăim mai bine ne
trebuie NU-MAI legi, reguli, şi reglementări corecte, bune, sociale;
însă, pentru a scrie astfel de legi, trebuie să învăţăm gramatica
logică, universală, a limbii române, aşa cum nu am învăţat-o niciodată
până acum!
Sigur, televiziunile şi reporterii de presă poartă numai o parte din vină (e drept, cea
mai mare); mai sunt însă şi profesorii noştri (plătiţi de noi toţi), şi guvernanţii
(plătiţi tot de noi), şi scriitorii, şi chiar . . . tot românul!
Uimitor, absolut toată lumea în România se teme de carte mai rău ca de .
. . de orice altceva. Daa, numai că, vedeţi dvs., fără carte nu o să
iasă nimic bun din toată munca noastră grea, grozavă, importantă; pur şi
simplu, nu are cum.
Din nefericire, foarte mulţi concetăţeni români îşi închipuie că—peste ceva timp—vom putea să trăim şi noi în România ca nemţii, sau ca elveţienii, dacă o
să culegem multe, foarte multe căpşuni . . . Păi daa, sigur că da.
|
