|
|
GRSL12 - NĂRAVUL POEŢILOR CACOFONI
|
|
4 iulie, 2019 |
La nivele guvernamentale ultra-secrete, prin fel de fel de „vile
conspirative” [de ce trebuie să mai plătim şi pentru aşa ceva,
Dumnezeule], se pare că românaşii noştri ajunşi în posturi înalte
consumă pe rupte-lea văcuţă de Kobe japoneză la 1000 Euro/Kg, stridii
abalone de 200 Euro/bucata, languste la 10000 Euro/bucata, icre negre de
Marea Caspică care ajung la 2000 Euro/Kg, plus multe alte delicatese
d-astea, cât mai scumpe posibil.
„Nu este pentru noi,” se dezvinovăţesc funcţionarii
înfipţi şi neruşinaţi, „este pentru domnii diplomaţi străini”.
Aha, acum trebuie deci să-i îndopăm şi pe domnii diplomaţi străini, nu
numai pe ai noştri! Pe de altă parte, de ce nu le dăm respectivilor câte
o porţie sănătoasă—şi mult, mult mai gustoasă—de sarmale cu mămăligă, o
tochitură dobrogeană groasă potrivit de iute, sau chiar din produsele
noastre româneşti înregistrate la Bruxelles: mititei la grătar, cârnaţi
proaspeţi, semiafumaţi, telemea, brânză de burduf, plus multe, multe
altele. Poate că aşa au să înţeleagă şi domnii diplomaţi străini despre
ce este şi cum este viaţa noastră românească, adevărată.
Mai recent, însă, gastronomia fantezistă a trecut pe locul doi, fiindcă
s-a început nene să se „tragă pe nas” la greu prin faimoasele „vile
conspirative” la care au acces numai cei mai bravi funcţionari din
sec——, din jus——, şi din proc——. Daaa, se lucrează acolo puternic cu
cocaină columbiană adevărată (la 1 000 000 Euro/Kg) de cea mai bună
calitate! Totul şi toate plătite cu vârf şi îndesat de „patria
recunoscătoare”—şi complet indiferentă. |
„Vrem şi noi din alea, cât mai multe, şi mai vrem şi foarte mulţi
bani degeaba,” se urlă acum în stradă cu foarte multă ură—şi
chiar şi mai tare pe Facebook. Vedeţi dumneavoastră, noi trăim într-o
„democraţie adevărată”, aşa că cine reuşeşte să-şi trântească o
slujbuliţă guvernamentală trăieşte mai apoi ca un satrap oriental. În
România nu există legi care să pedepsească abuzurile funcţionarilor
publici, indiferent de cât sunt abuzurile de sfruntate. Sigur, se
chinuie unii să facă o astfel de lege, numai că staţi liniştiţi, stimaţi
concetăţeni români: capitalismul inuman—numit „democraţie” în bătaie de
joc, sau numai ca să ia ochii la fraieri—este exact terenul fertil
pentru banditism guvernamental organizat. Asta, indiferent de
cât se chinuie regimentele de poeţi lăudatori „la ordin” să prezinte capitalismul
ca fiind: „o democraţie adevărată”, „libertate neîngrădită”,
sau „concurenţă loială” . . . !
Daa, s-a umplut ţara de poeţi duşi rău de tot cu pluta. Cel mai frecvent
îi vezi opriţi în prima maşină de la semafor—scriind poezii–SMS-uri în
prostie—în timp ce lumea-i înjură şi-i clacsonează. Ce poţi să-i faci,
pe românii îi chinuie rău de tot talentele, şi cam toţi se nasc poeţi.
Acum că mai au şi telefoane super-inteligente cine-i mai poate opri să
scrie despre ce, cum, cât, şi pe unde-i mănâncă cel mai tare? Sigur, pe
toţi ne mănâncă mai mult sau mai puţin printr-o parte sau alta, însă
tăcem şi ne vedem de treabă. Cu poeţii însă nu merge, nene: ei nu se
lasă până nu-şi pun poalele-n cap, ca să vadă foarte bine toată lumea
despre ce este vorba p-acolo.
Oamenii nu prea mai gustă poezie, în ziua de azi, însă asta nu-i
descurajează deloc pe poeţi. Cu pile, cu relaţii, sau chiar numai cu
„datul dreptului”, fac ei cumva şi reuşesc să intre într-un sindicat
anume, apoi să te ţii nene cum ţi-o toarnă la poezii. Indiferent însă,
noi n-avem cum să le apreciem . . . „creaţia” ca fiind cine ştie ce,
fiindcă are câteva „năravuri” mult prea dificile de digerat. |
În primul rând, poeţii „moderni” îşi bat joc de gramatica limbii române,
de punctuaţia ei, precum şi de stilul literar, motivând că „în
poezie se permite orice”—s-o creadă Cucu. Dacă nu eşti în stare
să înţelegi cum funcţionează CUVÂNTUL, PROPOZIŢIA, ŞI FRAZA, du-te
dom’le cu poezelele tale cu tot la oi, şi lasă-ne în pace. Avem şi-aşa o
groază de probleme cu gramatica limbii române şi fără voi.
Mai mult, există şi fanfaroni care-şi închipuie că scriu poezie
populară în stilul folcloric, neşcolit. Nuu, nu se mai poate aşa
ceva. Începând cu 1950, partidul comunist la putere a dus lumina
ştiinţei şi la sate, aşa că acum nu mai există persoane analfabete—bine,
exceptând repetenţii. Toată lumea are acces la carte, în ziua de azi,
aşa că trebuie demonstrat, înainte de orice, că s-a învăţat ceva prin
toţi anişorii ăia de şcoală primară obligatorie.
Ultimul aspect, crucial însă, moda curentă prin poezia românească
este exact cacofonia—promovată, cel mai mult, de faimosul poet
de curte japonez. Sigur, nu este vorba despre ceea ce ştie toată lumea
că ar fi „cacofonie”, însă noi nu o să începem să facem aici critică
literară. Cine vrea să înveţe, foarte bine, să pună mâna pe carte; cine
nu, asta e. Marele Creator a lăsat şi o groază de idioţi pe lumea asta
minunată, şi n-are niciun rost să ne mâniem pe el. Vedeţi dumneavoastră,
Creatorul ştie foarte bine ce face, fiindcă el are, în mod sigur, mai
multă minte în cap decât noi toţi la un loc. |
|
Daa, suntem blagosloviţi cu tone de poezie cacofonă anual—ce-i drept,
inconştientă—însă nu ne lipseşte nici proza cacofonă, şi nici chiar
reportajele cacofone. Avem de toate! Chiar mai mult, în ceea ce priveşte
exprimarea personală cacofonă, mai ales la televizor, lucrurile sunt un
adevărat dezastru naţional pus în evidenţă exact de faptul că vorbim
întruna ca descreieraţii de douăzeci şi ceva de ani, şi tot degeaba.
Culmea însă este faptul că cei care ţin microfonul în mână îşi închipuie
că . . . „noo, numa’–numa’”!
|
|
|
 
Seria GRSL (Gramatica Româna Structurata Logic)
|
» ÎNAPOI SUS |
|
