GRSL19 - PRINCIPIUL „SĂRUTULUI” ÎN CAZUL SUBSTANTIVULUI

1 august, 2018
 Sintaxa - Caiet de Exercitii
Cultura şi economia nord americană au reuşit să se instaleze pe locul întâi, în lumea întreagă, datorită principiului monumental numit „KISS” «sărut», care spune, „keep it simple, stupid” «fă-o cât mai simplu, idiotule». Pe la noi însă, lucrurile sunt ticluite în mod ultra-complicat din proiect, aşa că nimic nu merge spre bine. Natural, românii se întreabă îngrijoraţi şi speriaţi, „Din ce cauză trebuie ca totul să fie încurcat până la imposibil, în ţara noastră? Să fie oare numai din prea multă prostie, ori este vorba, cumva, şi despre o intenţie ticăloasă, trădătoare?” Ei bine . . . şi, şi.

În toată lumea creştină se cunoaşte foarte bine faptul că, pentru a distruge un poporfără ca el să aibă habar despre ce este vorbaeste suficient să-i încurci limba. Hai să analizăm, foarte sumar, primul capitol, Substantivul, din lucrarea „Gramatica de bază a limbii române” [abreviată Gblr] ISBN 978 606 81626 83 publicată în 2016 de Academia Română, comparativ cu M1, capitolul corespondent din „Gramatica Română Structurată Logic–Morfologia” [abreviată GRSL-M] ISBN 978 606 92185 94 publicată în 2012 de editura Complement Control.
 

Gramatica Romana Structurata Logic - Morfologia
Ca o idee generală, studiul substantivului în morfologie permite definirea unor concepte gramaticale specifice, deosebit de importante, cum sunt: genul, numărul, cazul, persoana (în secundar), plus acordul substantivului cu alte elemente morfologice. Totuşi, în Gblr lucrurile sunt mult mai complicate ca în GRSL-M, deoarce se lucrează cu morfologie+sintaxă+semantică, toate la grămadă, şi mai sunt adăugate şi câteva „chestii ciudate” care nu au sens; de exemplu, analiza grupurilor răzleţe de cuvinte. Ca un vestigiu al modului de expresie comunist, există şi astăzi realtiv mulţi români care vorbesc şi scriu în lozinci, fără subiect şi fără predicat [în special poeţii cacofoni], şi astfel apar acele faimoase „grupuri independente de cuvinte”—din nou, care nu au un sens gramatical şi/sau semantic suficient de clar.

Buun; genul substantivelor în Gblr este structurat în masculin, feminin, neutru, la care se adaugă ahigenul masculin, arhigenul feminin, plus genul comun (pag. 50, 51, 52). În GRSL-M genul este masculin, feminin, neutru, apoi sunt introduse şi genurile analitice de personal şi impersonal (pag. 57-65). Decideţi dumneavoastră care structură este mai simplă, inteligibilă, şi suficientă. În ceea ce priveşte numărul substantivului indicaţiile sunt similare, în ambele publicaţii, numai că în GRSL-M sunt prezentate mult mai multe exemple concrete, clare, edificatoare.
 

Gramatica Romana Structurata Logic - Sintaxa
Partea interesantă însă apare în definiţia cazului. Astfel, în Gblr (pag. 53) se spune, „Cazul este o categorie specifică numelui / nominalului (substantiv, pronume) şi adjectivului. Exprimă[sic] relaţiile sintactice pe care numele şi adjectivul le angajează[sic] în cadrul grupurilor de cuvinte[sic] sau, altfel spus, restricţiile morfosintactice impuse de centrele de grup[sic] nominalelor şi adjectivelor subordonate. [...]” Această definiţie se întinde peste exact o jumătate de pagină, este imposibil de desluşit—fiindcă nu are sens—şi nu are rost să fie prezentată în întregime aici. [Abreviaţia „sic” înseamnă „sicut” în latină, şi are sensul de „(greşit însă) aşa este (scris)”.]

În GRSL-M (pag. 71), definiţia cazului este, „,Cazul gramatical’ este forma pe care o ia un element morfologic datorită funcţiilor sintactice în structura propoziţiei. Categoria gramaticală a cazului se aplică substantivelor, adjectivelor, pronumelor, adverbelor, şi acelor verbe care nu sunt ,predicate’. Verbul care lucrează ca ,predicat’ nu are un caz: el este referinţa (absolută) folosită în determinarea cazului tuturor elementelor morfologice şi sintactice.
 

Morfologia - Caiet de Exercitii
În Gblr apar următoarele cazuri (pag. 53-62): nominativul, genitivul, dativul, acuzativul, vocativul, plus „cazul nemarcat direct/neutru”. În GRSL-M (pag. 71-99) nu există aberaţia de „caz nemarcat direct/neutru”. În Gblr (pag. 57) se spune, „Pe baza inventarului[sic] şi a ierarhiilor stabilite, putem conchide că: nominativul, genitivul, dativul, acuzativul, cazul direct sunt cazuri sintactice, impuse prin relaţiile în care se angajează nominalele; [...]” Din nou afirmaţia este greşită, dpdv gramatical. În sintaxă există numai cazurile nominativ, acuzativ şi dativ; genitivul şi vocativul apar doar în morfologie—bestemăţia de „caz direct” este o simplă bălăbăneală penibilă menită numai să sperie, şi să încurce.

Cam aşa arată „cuvântul de la centru”. Nimeni nu are cum să înţeleagă despre ce este vorba, însă ăsta este exact tot „clenciul”. Pe cetăţenii obişnuiţi nu-i interesează norma gramaticală oficială în vigoare, fiindcă sunt puţini cei care înţeleg gramatica. Poeţii cacofoni actuali sunt şi ei duşmanii declaraţi ai gramaticii, aşa că nu mai are cine să avertizeze poporul despre ceea ce se pregăteşte „pe la spate”. Numai procurorii, aparatul de justiţie, precum şi organizaţiile paramilitare securiste deghizate în „instituţii de stat respectabile” se agaţă cu ghearele şi cu dinţii de maşinaţia (găselniţă+salvare) numită „morfosintaxă”, care le permite să facă—în mod perfect oficial—exact tot ce vor ei prin ţara noastră urgisită.
 

Punctuatia si Stilul pe Ecran
Există vile de protocol secrete, apartamente „conspirative”, spitale ultradotate numai pentru cei „din sistem”, salarii şi pensii secrete, prime şi indemnizaţii secrete, liste secrete de toate felurile posibile, mese şi dineuri fără şir (protocolare!) care mai de care mai fastuoase, gărzi personale şi „însoţitori” deghizaţi, deplasări şi conferinţe prin străinatate—Dumnezeule!—câte şi mai câte: toate secrete, toate „aprobate”, şi absolut toate plătite . . . de noi. În tot timpul ăsta, România pierde din prestigiu cu fiecare zi ce trece, cei mai capabili dintre noi iau (cu deznădejde) drumul bejeniei, iar ţara se murdăreşte şi se degradează ceas de ceas, şi zi după zi . . . Asta e; dacă vă place sau nu, sforile politice, guvernamentale, şi instituţionale se trag numai prin INTERPRETĂRI GRA-MA-TI-CA-LE, stimaţi concetăţeni români. Pentru cei interesaţi, inserăm aici un mic extras—sperăm edificator—din GRSL-M (pag. 71, 72).

Categoria gramaticală a cazului este singurul factor care stabileşte o legătură între morfologie şi sintaxa propoziţiei. Cu alte cuvinte, atunci când raportăm un element morfologic la unul sintactic, sau invers, putem face acest lucru folosind numai cazul său.

De fapt, în gramatica limbii române (la fel ca şi în gramaticile celorlalte limbi de origine latină) procesul de analiză gramaticală începe după cum urmează. În primul rând se identifică referinţa absolută în gramatică: verbul morfologic care lucrează, din punct de vedere sintactic, ca predicat. Mai departe, toate elementele morfologice, precum şi toate elementele sintactice, sunt determinate ca având fiecare un anumit caz ce depinde (în mod direct, sau indirect) de funcţionalitatea faţă de verbul-predicat.

 
RAM 2



» ÎNAPOI SUS
 
 
 
 

Trimiteti sugestiile dumneavoastra spre editura Complement Control folosind noi@editcc.com
Pagina schimbata la data de: September 14, 2018
© SC Complement Control SRL. Toate drepturile sunt rezervate.

STEAGUL NOSTRU

 

Valid HTML 4.01!

Aceasta pagina a fost verificata de W3C
 

Valid CSS!

Pagina stylesheets a fost verificata de W3C