GRSL26 - ÎN ROMÂNIA MERGE ŞI FĂRĂ SUBPOENA

30 august, 2018
Frunza rosie
S-a-ncrucit o lume întreagă de nivelul record-mondial al putreziciunii corupţiei din România! Nu s-a mai pomenit nicăieri în „democraţie” ca însuşi instrumentul exercitării puterii guvernamentale, procuratura, să devină „independentă”, şi să „negocieze” cu Guvernul pe picior de egalitate, dom’le!!! Exact ca un stat străin în alt stat. Mai mult, pentru o „bună funcţionare”, cât mai independentă posibil, procuratura românească—spunea funcţionarul Augustin Lazăr printre bâlbâieli dezlânate—a încheiat sute de protocoale secrete (suprapuse peste Lege!) cu toate departamentele statului, inclusiv cu . . . Academia Română.

Cum este posibil ca un individ să fie numit (şi menţinut) în funcţia de Procuror General când el habar nu are despre funcţionalitatea constituţională a procuraturii, despre obligaţiile şi responsabilităţile procurorilor de a lucra NUMAI cu litera Legii, şi despre cum funcţionează organismul statal: Legislativ, plus Executiv, plus Juridic? Ce hal de înapoiere culturală mai este şi asta? Pe de altă parte, dat fiind sistemul educaţional deplorabil, înapoierea menţionată este cât se poate de caracteristică pentru România de azi. Numai un exemplu, în 2018 nu se aplică nici măcar mecanismul juridic numit „subpoena [tradus, la modul general—însă greşit—prin „citaţie” sau „mandat”].
Frunza verde
Ce se întâmplă, ORICINE primeşte o subpoena din partea Parlamentului [în UK, Canada, USA, etc] TREBUIE să se prezinte la data, locul, şi ora din subpoena; în caz contrar, individul respectiv—să zicem, Procurorul General—devine în mod automat un infractor ce TREBUIE să execute un număr de zile de închisoare [de la 3 la 6 luni], fără drept de apel, plus cu pierderea automată a tuturor drepturilor cetăţeneşti. Subpoena este primul instrument legal de care are nevoie un Parlament democratic ales pentru a putea ancheta derapajele legislative grave, şi foarte grave, comise de funcţionarii guvernamentali aflaţi în funcţii foarte înalte.

Al doilea instrument legislativ de care are NEAPĂRAT nevoie un Parlament este puterea de a suspenda, pe loc, pe orice funcţionar din stat care a încălcat legea—inclusiv pe Preşedintele ţării. În SUA, Preşedintele poate fi demis de majoritatea parlamentară, şi n-ar strica deloc să facem şi noi la fel ca în „cea mai mare democraţie din lume”. Aşa cum arată el azi, Parlamentul românesc este un fel de adunătură—foarte mare şi foarte „scumpă” pentru buzunarele noastre—unde se toarnă nişte legi frumoase, superbe, extraordinare chiar, dar care nu sunt respectate nici măcar de funcţionarii care sunt plătiţi, la greu, pentru a le aplica!

Hai să facem o paranteză aici. Din ce în ce mai multe voci prin România se exprimă revoltate, „Mai încetaţi dom’le cu atâta critică; nu mai denigraţi ţara! Hai să vorbim numai de bine, că ne aude tot Occidentul—ce naiba!

Acesta este un îndemn la minciună, la nivel de popor. Cum putem noi să-i minţim pe cetăţenii români, şi chiar pe cei străini, că la noi totul ar fi bine şi frumos, când corupţia mai are puţin şi ne desfiinţează Naţiunea Română! Nemaivorbind de faptul că am ajuns în malştina corupţiei actuală tocmai din cauza minciunilor ridicate la rang de adevăr, prin politica de stat.
Frunze verzi
În România nu există mecanismul juridic subpoena, aşa că orice anchetă parlamentară este un fel de apă de ploaie menită numai să „spele” ceva, sau pe careva—natural, atunci când există acel careva. Pe concret, funcţionara (plagiatoare) iresponsabilă L. C. Chioveşi n-a mişcat nici măcar un deget pentru a se prezenta, vreodată, în faţa comisiilor parlamentare, când a fost citată. Mai mult, la ora actuală, ea continuă să-şi facă de cap cât vrea muşchii ei prin toată Procuratura Generală a României. Halal să ne fie! Măi fraţilor, cu prostia, lenea, şi minţitul nu o să ajungem niciodată nicăieri, indiferent de cât reuşim noi să muncim de „mult”, şi de „greu”.

La editura Complement Control dorim să discutăm despre gramatică, numai că ţara întregă fierbe în clocote din cauza ultimelor evenimente politice. Întreg spectacolul dezvoltat de posturile naţionale de TV este însă un fel de zbatere fără sens—fără un final concret—şi o aiureală din ce în ce mai mare. Măi oameni buni, necazurile nenumărate printre care plutim în derivă de la „Revoluţie” până în ziua de azi se datorează—TOATE!—numai faptului că lumea nu mai învaţă carte! Nu se învaţă carte nici la şcoală, dar nici mai târziu, ca pregătire profesională permanentă, pentru a se ţine pasul cu dezvoltarea socială complexă, explozivă, curentă. La noi, tot ceea ce ţine de ştiinţă se aplică numai după ureche, după cum se aude, sau după cum îi trăsneşte unuia sau altuia că ar fi corect.

Doar un exemplu, noi—editura Complement Control—am tradus principiul sărutului «KISS: keep it simple, stupid» ca „fă-o cât mai simplu, idiotule”. Ca editură, noi publicăm cărţi de gramatica limbii engleze—scrise de cetăţeni canadieni—pe care le vindem în SUA, UK, Canada, Singapore etc, etc. Iată însă că există persoane prin România care îşi închipuie că ne fac un serviciu traducând, cu dicţionarul în mână, expresia menţionată!

Vă mulţumim frumos pentru eforturi, stimaţi concetăţeni, însă vă rugăm să studiaţi ceva mai profund păcătosul ăsta de principiu KISS. Noi nu avem nevoie de „ajutor” fiindcă engleza este limba noastră oficială. Pe de altă parte, nicio limbă nu se traduce „precis” cu ajutorul dicţionarului; întotdeauna există . . . sensuri semantice. Ca o idee, se pare că limba engleză conţine cele mai multe idioame şi expresii atipice dintre toate limbile moderne—în special datorită Revoluţiei Computerului din ultimele decenii.

Ca să revenim, în articolul de faţă dorim să prezentăm capitolul dedicat pronumelui din lucrarea „Gramatica de bază a limbii române” [Gblr] ISBN 978 606 70413 85 re-publicată în 2016 de Academia Română—care nu se ruşinează să încheie, de capul ei, tot felul de protocoale secrete cu SRI, cu procuratura, precum şi cu justiţia. Păi daa . . . Remarcaţi că acestă lucrare reprezintă „norma” oficială, fapt ce motivează şi interesul nostru permanent, critic, acut. Până acum, în articolele din seria GRSLx am prezentat limite şi erori grave existente în fiecare capitol din Gblr, şi nici pronumele nu face o excepţie. Din nou, pentru a se distruge un popor—fără ca el să aibă habar despre asta—este suficient să-i încurci limba

În Gblr, funcţionalitatea sintactică a pronumelor clitice (libere sau conjuncte) este numai o interpretare fantezistă greşită, datorită faptului că cei şase autori ai Gblr nu stăpânesc funcţionalitatea cazurilor sintactice şi/sau morfologice. În plus, trebuie remarcată din nou transformarea (intenţionat) grotescă şi arbitrară a articolelor, posesiv-genitival şi demonstrativ-adjectival, în „pronume semiindependente nepersonale”—care nu pot exista în gramatica limbii române!

Prezentarea corectă a pronumelor româneşti poate fi descoperită în capitolul M4 din „Gramatica Română Structurată Logic–Morfologia” ISBN 978 606 92185 94 publicată în 2012 de editura Complement Control. Se atrage atenţia, în acestă lucrare, despre nenumărate utilizări greşite ale pronumelor—de exemplu, utopicul „pronume în dativ-posesiv” sau interpretarea trăsnită a „adjectivelor de întărire”. Controlul corect al pronumelor este foarte dificil, în limba română, însă pentru cei care doresc s-o facă, noi avem exact ceea ce este necesar—vă mulţumim frumos!
 
RAM 2



» ÎNAPOI SUS
 
 
 
 

Trimiteti sugestiile dumneavoastra spre editura Complement Control folosind noi@editcc.com
Pagina schimbata la data de: September 12, 2018
© SC Complement Control SRL. Toate drepturile sunt rezervate.

STEAGUL NOSTRU

 

Valid HTML 4.01!

Aceasta pagina a fost verificata de W3C
 

Valid CSS!

Pagina stylesheets a fost verificata de W3C