GRSL31 - ELEMENTELE MORFOLOGICE INDEPENDENTE CONFORM CU GBLR

23 septembrie, 2018

Elementele morfologice independente au funcţionalităţi specifice deosebit de importante, fundamentale pentru controlul înţelesului, numai că TOATE sunt prezentate „pe lângă” obiect, incomplet, sau de-a dreptul greşit în norma oficială „Gramatica de bază a limbii române” ISBN 978 606 70413 85 re-publicată de Academia Română în 2016. Poate că pare absurd, însă toate nenorocirile din România post decembristă izvorăsc din exact utilizarea greşită a elementelor morfologice independente—care, paradoxal, sunt extrem de simple ca formă, însă deosebit de complicate în ceea ce priveşte funcţionalitatea lor morfologică, sintactică, semantică.

În „Gramatica Română Structurată Logic–Morfologia” [GRSLM] ISBN 978 606 92185 94 publicată de editura nostră, elementele morfologice independente sunt, în ordine:

1. prepoziţia,
2. conjuncţia,
3. interjecţia.

Totuşi, în Gblr se prezintă mai întâi interjecţia, apoi „conectorii sintactici”, respectiv prepoziţia şi conjuncţia împreună—aspect nu tocmai fericit. Prepoziţiile sunt conectori semantici (nu sintactici), iar conjuncţiile sunt conectori sintactici (funcţionali), însă şi conectori semantici de tip LOGIC! În Gblr nu se suflă o vorbuliţă despre faptul că ar exista ceva/nişte conectori semantici logici prin limba română; în ceea ce priveşte funcţionalitatea lor însă ... Dumnezeu cu mila şi biciul!

Hai să luăm interjecţiile, aşa cum sunt ele prezentate în Gblr. Aflăm, astfel, că interjecţiile româneşti ar avea nişte funcţii sintactice obscure, în total dezacord cu norma gramaticală internaţională unde interjecţiile sunt elemente morfologice independente, caracterizate NUMAI de faptul că NU AU O FUNCŢIONALITATE SINTCTICĂ. Încercaţi să înţelegeţi acest aspect: interjecţiile sunt necesare, în gramatică, tocmai pentru A SE IZOLA tot ceea ce nu are o funcţionalitate sintactică. În România însă, funcţionalitatea gramaticală a interjecţiei nu există, fiindcă aşa au hotărât cei şase autori năstruşnici ai năpastei naţionale, Gblr.

În pagina 318 din Gblr se spune că interjecţiile pot avea funcţiile de: „predicat al enunţului”[!], „nume predicativ”[!], „modificator”[!], etc[!] Astfel, un exemplu de interjecţie (greşit interpretată) pe rol de nume predicativ este, „Ion a rămas paf.” Este clar că autorii Gblr—mari savanţi, dom’le!—nu au auzit în viaţa lor despre fenomenul morfologic (elementar şi fundamental) numit „schimbarea categoriei gramaticale”. Cât despre aşa numitul „nume predicativ sintactic”, el este doar un „complement subiectiv”. De fapt, în Gblr nu se ştie ce este şi cum funcţionează, în sintaxă, „numele predicativ”. Asta e. Sfatul nostru este, suflaţi mai rău ca-n iaurt, dragi cititori, atunci când studiaţi ruşinea naţională numită ireverenţios „Gramatica de bază a limbii române”.

Referitor la prepoziţii, merită subliniat din nou că ele sunt deosebit de importante în consolidarea (şi în controlul) înţelesului. Mai departe, prepoziţiile nu există în sintaxă deoarece sunt luate împreună fie cu „elementul determinant”, fie cu „complementul prepoziţiei”. [Atenţie: atât „elementul determinant” al prepoziţiei cât şi „complementul prepoziţiei” nu există nici în morfologie, nici în sintaxă; ambele interpretări sunt necesare numai local, pentru o analiză temporară, care se suprapune peste analiza morfologică/sintactică reală. Atenţie: prepoziţiile sunt numai solicitate; ele nu solicită nimic!]

Prepoziţia este prezentată haotic în Gblr. Pentru o structură clară, logică, sistematică, se recomandă numai GRSLM. Analiza se face în GRSLM funcţie de „elementul determinant” (substantiv, verb, plus accidental adjective sau adverbe), precum şi pentru „complementul prepoziţiei” (în cazul nominativ, acuzativ, plus pseudo-dativ, plus pseudo-genitiv). Merită evidenţiat şi faptul că prepoziţiile româneşti sunt deosebit de complexe, comparativ cu cele din limba engleză de exemplu, numai că multe dintre ele sunt incluse, în realitate, în locuţiuni substantivale, adjectivale, adverbiale.

Referitor la conjuncţie, autorii Gblr au scrântit-o binişor. Sigur, nu putem să enumerăm aici toate problemele din Gblr, aşa că o să prezentăm numai câteva aspecte edificatoare. În pagina 332 se spune „conjuncţiile coordonatoare sunt de patru tipuri [...]: copulative, disjunctive, adversative şi concluzive.” În GRSLM, pag. 434, sunt prezentate 5 tipuri de conjuncţii coordonatoare (aşa cum sunt ele utilizate în toată lumea mai puţin în România): copulative (sau cumulative), disjunctive, adversative, concluzive (sau ilative), plus explicative. Conjuncţiile explicative (cum sunt „de exemplu”, „cum ar fi”, „astfel”, „respectiv”) sunt folosite foarte mult, numai că ele nu există în Gblr—de, norma gramaticală română!

Gramatica Romana Structurata Logic - Sintaxa

Mai departe, în Gblr, se trece la conjuncţiile subordonatoare, numai că sunt prezentate (haotic, la grămadă) doar conjuncţiile circumstanţiale; cele necircumstanţiale sunt bălmăjite cu ceva referiri, fundamental greşite, la morfologie. Astfel, în Gblr nu există conjuncţiile subiective, predicative, obiective direct/indirect, şi/sau atributive. Na!

Dacă doriţi, cumva, o structură logică şi completă a conjuncţiilor, cu exemple clare şi suficiente explicaţii despre funcţionalitatea lor complexă, singura carte din România ce merită a fi studiată pe îndelete este GRSLM—cu toată modestia. Sigur, se poate trăi foarte bine şi fără a se cunoaşte funcţionalitatea de conectori-logici a conjuncţiilor, de conectori-semantici a prepoziţiilor, sau a interjecţiilor izolatoare . . . Da, da, cum să nu; uite cum fac ăştia, „câinii latră, dar caravana trece, nene,” încetişor, aşa, de ţi-e mai mare dragul!

» ÎNAPOI SUS