GRSL33 - GRAMATICA DESCRIPTIVĂ EXPLICATĂ . . . LOGIC!

3 octombrie, 2018

Norma gramaticală oficială este „descrisă” în lucrarea „Gramatica de bază a limbii române” [Gblr] ISBN 978 606 70413 85 re-publicată de Academia Română în 2016, numai că nimeni nu are cum s-o înţeleagă, în totalitate, nici chiar . . . autorii însăşi! Pare absurd? Sună aiurea? Ei bine, în articolul de faţă o să demonstrăm acest aspect dpdv LOGIC! Atragem însă atenţia că paragrafele următoare se adresează (în special) persoanelor interesate, care utilizează intensiv gramatica limbii române: profesori, elevi, studenţi, scriitori, oameni din presă, avocaţi, judecători, plus mulţi alţii.

Buun! Primul aspect ce trebuie remarcat este faptul că în Gblr se prezintă aşa numita „gramatică descriptivă”—importată din occident!—care face furori printre lingviştii din toată lumea, de câteva decenii bune. Totuşi, există foarte puţini specialişti (din nou, în toată lumea) care cunosc ce este, şi de unde vine, minunea de gramatică descriptivă. Lucrurile stau cam aşa.

Prin anii 1970, când se dezvoltau tehnologiile IT de care ne bucurăm în ziua de azi (Internetul, „chat/messaging”, e-mail, etc) s-a pus problema dezvoltării „inteligenţei artificiale” «artificial intelligence» [AI]. Normal, pentru ca inteligenţa artificială să poată „judeca” logic, trebuia în primul rând „să înveţe”, iar apoi „să înţeleagă” gramatica. Exact acesta este punctul nevralgic: „înţelegerea” gramaticii a trebuit să fie programată de cei care proiectau sistemele AI. Acum, această programare, extraordinar de dificilă, se poate executa numai dacă se despică fiecare aspect gramatical în 4/16/32/64/128/256 de firicele distincte—şi aşa a apărut prima versiune de gramatică descriptivă.

Din capul locului trebuie evidenţiat faptul că gramatica descriptivă utilizată iniţial în programarea IT a fost concepută de colective de specialişti de foarte înaltă clasă (lingvişti, plus matematicieni, plus programatori), deoarece absolut TOTUL în gramatică trebuia explicat prin logica matematică booleană de tip „0/1”. Perfect! Nu se cunoaşte gradul de dezvoltare al sistemelor AI la ora actuală, deoarece acesta este un secret militar păzit cu gelozie; pe de altă parte însă, pe noi nu ne interesează acest aspect cazon. Ceea ce interesează, dpdv social, este faptul că lingviştii care au participat în acele experimente IT de excepţie au preluat gramatica în discuţie, şi au numit-o, cu timpul, „gramatica descriptivă”.

Majoritatea covârşitoare a lingviştilor din lumea largă nu cunosc boabă de programare, şi nici de matematică (logică, avansată). Totuşi, drăcovenia de gramatică descriptivă le-a furat şi inimile şi imaginaţia, tocmai prin faptul că:
1. nu se înţelegea despre ce este vorba;
2. trebuia totuşi să fie ceva adevărat şi logic, fiindcă gramatica descriptivă fusese înfiripată de matematicieni.

Pentru noi, în România, cine citeşte Gblr o să se încrucească de multitudinea de termeni din matematică existenţi prin norma gramaticală: matrice, vectori, „grup de centru”, inventariere, marcă, spaţii neliniare ş.a.

Acum, problema cu gramatica descriptivă este următoarea. Toată gramatica descriptivă utilizată iniţial a pornit de la (şi este) gramatica tradiţională. Totuşi, pentru a se putea programa gramatica tradiţională, aspectele gramaticale au fost desfăcute bucăţică (minusculă) cu bucăţică (minusculă). Mai târziu, atunci când s-au preluat aceste aspecte în gramatica descriptiva, UNELE EXPLICAŢII FUNDAMENTALE AU FOST OMISE! Autorul articolului de faţă nu poate să jure, cu conştiinţa împăcată, că omisiunile în discuţie au fost făcute din prea multă prostie, sau numai cu intenţie; totuşi, dat fiind faptul că cei care jonglează cu gramatica descriptivă sunt persoane care au zeci de ani de pregătire de specialitate, balanţa se înclină puternic înspre intenţie. Hai să analizăm, pe concret, cum funcţionează gramatica descriptivă, în orchestrare PERFECTĂ cu tot ceea ce există prin gramatica tradiţională.

Gramatica Romana Structurata Logic - Sintaxa

Gramatica descriptivă lucrează cu fantezia numită „morfo-sintaxă”, la care se mai adaugă şi o interpretare semantică—absolut nimic nou sub soare. În gramatica tradiţională analiza porneşte din sintaxă, trece apoi secvenţial în morfologie, după care interpretarea gramaticală trebuie să fie conformă cu sensul semantic corect dpdv logic. Diferenţa între cele 2 variante este faptul că în gramatica descriptivă lipseşte . . . „liantul” care explică de ce, cum, şi care este avantajul atunci când sunt utilizate sintaxa, morfologia, şi semantica, toate odată, la grămadă. Sigur, în mod practic nu există niciun avantaj, exceptând faptul că se crează haos, confuzie, şi incertitudine—ahaa; exact ceea ce urmăresc „specialiştii” în lingvistică!

Mai departe, Gblr este structurată în „părţi”, numai că partea întâi se referă la morfologie, partea a doua la sintaxă, iar partea a treia la stil. La fel este şi structura unei cărţi ce prezintă gramatica tradiţională—să zicem, colecţia „Gramatica Română Structurată Logic” [GRSL] publicată de editura noastră. Deci, nicio diferenţă, în tematica structurală, între gramatica descriptivă şi gramatica tradiţională.

Hai să intrăm puţim în detalii. În Gblr, elementele morfologice (de exemplu, adjectivul) sunt analizate ca fiind „un centru de grup”. Un elev de clasa a opta (sau chiar profesorul său) nu are cum să înţeleagă expresia „centru de grup adjectival” fiindcă ea nu este explicată nicăieri ÎN TOTALITATE, în Gblr. Iată despre ce este vorba.

În gramatica tradiţională, în morfologie, se lucrează cu nişte funcţii locale numite „acorduri”. De exemplu, pentru a se analiza un adjectiv dpdv gramatical, trebuie analizat acordul unui grup local format din substantiv şi adjectiv (plus articol, plus adverb, dacă există). Termenul de „centru”, utilizat în gramatica descriptivă, se referă numai la elementul care se ia ca referinţă (la adjectiv), nu la un centru fizic. Astfel, în acelaşi grup centrul poate fi şi substantivul, şi articolul, şi chiar adverbul. În plus, pentru mai mult haos/confuzie, în gramatica descriptivă prezentată în Gblr, grupul este studiat considerând şi câteva nuanţe semantice diferite. Pe de altă parte, analiza menţionată există (în totalitate) şi în gramatica tradiţională, DIFERENŢA CONSTÂND NUMAI ÎN CUVINTELE PE CARE LE FOLOSIM PENTRU A SE DESCRIE ANALIZA ÎN SINE!

Confuzia majoră în gramatica descriptivă vine DE LA CEEA CE NU SE SPUNE! De exemplu, analiza locală, în grupuri, a elementelor morfologice este efectuată şi în gramatica tradiţională şi în cea descriptivă; însă, odată încheiată această analiză locală, GRUPUL STUDIAT DISPARE! Toate aceste „grupuri locale morfologice” sunt considerate numai TEMPORAR, pentru a se stabili caracteristicile gramaticale morfologice ale elementului analizat.

Structurile gramaticale fizice, concrete, analizate şi în gramatica descriptivă şi în gramatica tradiţională sunt: expresii/locuţiuni, propoziţii, fraze—nu „grupurile”! Sigur, numai că gramatica descriptivă nu finalizează analiza sintactică, morfologică, şi semantică pentru o expresie/locuţiune, sau pentru o propoziţie/frază. Utilizatorii gramaticii descriptive sunt abandonaţi la nivel de detaliu arbitrar (la un grup local şi temporar), lucru ce nu-i poate ajuta prea mult—sau chiar deloc.

Pe ansamblu, ceea ce merită înţeles este faptul că absolut tot ce este „explicat” prin gramatica descriptivă se referă la noţiunile, principiile, funcţiile şi regulile din gramatica tradiţională—NU EXISTĂ ABSOLUT NIMIC NOU ÎN PLUS! Daa, numai că, specific gramaticii descriptive este şi faptul că nu finalizează (prin agregare) analiza gramaticală, aşa cum o face gramatica tradiţională. GRAMATICA DESCRIPTIVĂ ESTE DOAR O PARTE INCOMPLETĂ DIN GRAMATICA TRADIŢIONALĂ, care mai este şi explicată în alţi termeni preluaţi, în mod figurativ-metaforic, din matematică!

Acesta este toată şmecheria: gramatica descriptivă reprezintă o trunchiere a analizei gramaticale, explicată în termeni noi, simbolici, pentru ca nimeni să nu poată reconstitui, în mod precis, partea care lipseşte. „Întregul” reprezentat de expresie/propoziţie/frază nu se doreşte a fi re-asamblat, în gramatica descriptivă, pentru a se specula (dpdv semantic) la infinit despre ceea ce ar putea fi el.

Cei şase autorii ai Gblr şi-au scris, fiecare, contribuţia având gramatica tradiţională în minte, numai că eforturile lor au fost orientate înspre a face „ceva nou”, disimilar, diferit. Nu merge, dragi prieteni. Gramatica tradiţională explică în totalitate gramatica descriptivă, şi mult mai mult de atât, însă numai pentru cei care cunosc foarte bine gramatica şi istoria ei—ceea ce pare că nu este cazul cu cei şase autori, deosebit de inventivi, ai Gblr.

Gramatica descriptivă prezentată în Gblr pare a fi o nebunie cu totul nouă, modernă, de neînţeles, pentru cei care nu cunosc gramatică. În realitate, lucrarea în discuţie vântură, numai, şi ascunde aceleaşi lucruri vechi, tradiţionale, cunoscute şi arhi-cunoscute de când e lumea.

» ÎNAPOI SUS