GRSL41 - CULTURA ROMÂNĂ FĂRĂ OBIECT!

13 ianuarie, 2019

Elevii noştri nu învaţă nimic despre obiect, de când a apărut cultura română modernă. Chiar mai târziu—odată deveniţi adulţi—nu se înghesuie nimeni să afle ce este ăla, „obiect”, în gramatica limbii române. Rezultatul este că întreaga cultură română a fost (şi continuă să fie) construită ... fără obiect! Noi spunem că este grozavă, deosebită de oricare alta pe toată Planeta. Aşa este, numai că „restul lumii” se uită la noi ca la apucaţi—iar noi nu înţelegem de ce. Prin toată cultura română, noi ne închipuim, numai, că utilizăm o versiune „românească” de obiect, însă el nu există. În cealaltă parte, străinii se crucesc şi se încrucesc, şi tot nu înţeleg cum am reuşit noi să ... existăm până acum, fără obiect!

Urmând articolului nostru GRSL35, „Banditismul justiţiar românesc”, din ce în ce mai multe voci prin magistratură au început să întrebe nedumerite, „Cum de am ajuns aici?” Fraţilor, nu este nicio scofală; pur şi simplu, în Lege nu există pedepse pentru magistraţi. De fapt, problema este, cum a fost posibil să apară astfel de Legi, catastrofal de incomplete. Ei bine, în gramatica normată a limbii române nu există obiectul, fapt ce explică atât banditismul justiţiar curent (puternic organizat!), cât şi apariţia de protocoale criminale care se suprapun peste Lege—semnate pe genunchi, în secret, de o mână de funcţionari ticăloşi.

Gramatica Romana Structurata Logic - Sintaxa

Pentru cei care nu înţeleg perfect clar ce efecte are lipsa obiectului în gramatica limbii române (şi în cultura română pe ansamblu), aflaţi că exact jumătate dintre sensurile/construcţiile logice din limba/cultura română lipsesc cu desăvârşire! Ele pur şi simplu nu există, prin norma gramaticală, de când a apărut cultura română modernă. Surogatul oferit sunt nişte explicaţii fanteziste, greşite, încurcate, haotice pe care nu le poate înţelege nimeni. De fapt, ele nici nu trebuie să fie înţelese, pentru ca poporul român să rămână în continuare tot în starea de înapoiere mentală curentă, în timp ce cultura română se auto-izolează din ce în ce mai mult de Cultura Universală, via omisiuni logice ca-ta-stro-fa-le!

În setul de articole GRSLx, anterioare celui curent, am comentat o parte dintre greşelile existente, capitol după capitol, prin norma gramaticală românească—prezentată în lucrarea „Gramatica de bază a limbii române” [abreviată Gblr] publicată de Academia Română în 2010 şi 2016. Acum am ajuns la paginile 426–525, în care este descris „surogatul obiectului”, şi anume:

1. complementul direct (în loc de „obiectul direct”);
2. complementul secundar (care nu există şi nu poate să existe în gramatică);
3. complementul indirect (în loc de „obiectul indirect”);
4. complementul prepoziţional (în loc de „obiectul prepoziţional”);
5. complementul posesiv (o eroare gravă datorită faptului că nu se cunoaşte funcţionalitatea cazului nici măcar la nivel academic, în România);
6. complementul de agent (o mascare/deturnare iresponsabilă a funcţionalităţii logice a obiectului direct, cu efecte devastatoare pentru toată cultura română);
7. numele predicativ (de fapt, aceasta este interpretarea „complementului subiectiv” în gramatica limbii române; numele predicativ este cu totul altceva);
8. complementul predicativ al obiectului (este interpretarea „complementului obiectiv” în gramatica limbii române);
9. predicativul suplimentar (o interpretare haotică, incompletă şi insuficientă a „numelui predicativ” în gramatica limbii române).

Atenţie: până la pagina 426 din Gblr există multe greşeli de normă grave, catastrofale; dincolo de 426 însă apare nebunia, demenţa, şi ne cerem scuze pentru aceste cuvinte tari. Ştim că adevărul supără mult, însă nu avem cum să calificăm „mai blând” aspectele semnalate, dată fiind gravitatea lor logică şi semantică la nivel de Cultură Naţională. Dacă cineva îşi închipuie cumva că glumim, sau că exagerăm, vă rugăm frumos să terminaţi cu prostiile: Cultura Română (care include toată activitatea socială, economică, politică) este singurul lucru ce ne defineşte ca ROMÂNI!

În pagina 427 din Gblr se spune, „(a) Funcţia complement / obiect direct este definită numai în raport cu verbul (formă finită sau non-finită) şi, prin analogie, în raport cu o interjecţie cu regim verbal; ca atare, apare numai în GV şi în GInterj (Citeşte o carte, Adesea n-am timp pentru a citi o carte, Iată-l pe profesor! Na-ţi o carte!).[sic]” Sigur, apare aici menţiunea de „obiect”, numai că definiţia termenului în sine este fundamental greşită. Spre deosebire, în lucrarea noastră „Gramatica Română Structurată Logic-Sintaxa” se spune (printre altele), „ [...] Obiectul este un element sintactic secundar. Totuşi, în propoziţiile care conţin un verb-predicat la diateza pasivă, obiectul direct devine ,subiectul logic’: un element sintactic de prim rang, la fel ca subiectul (gramatical) şi predicatul.”

Atenţie: în construcţiile pasive, obiectul direct este subiectul logic! Remarcaţi însă că nu există absolut nicio referinţă, prin norma oficială, la faptul că ar exista un subiect logic prin gramatica limbii române. În plus, o să prezentăm ceva mai târziu [când o să discutăm despre „stil”] şi „obiectul direct narativ/descriptiv literar” care funcţionează în baza unor legi gramaticale proprii—un concept vag similar (de tip, „zeama zemii”) însă fundamental greşit este descris, şi se încurajează utilizarea sa în mod complet iresponsabil, prin norma gramaticală curentă.

Un exemplu cât se poate de clar despre abureala fantezistă exprimată în Gblr, referitor la obiectul direct, este paragraful următor celui prezentat anterior. „(b) Regentul este un verb tranzitiv sau o interjecţie cu regim tranzitiv, complementul direct ocupând, în raport cu regentul, o poziţie matricială (care este cerut[sic] de grila semantico-sintactică a regentului).” Ca idee, nu există şi nu poate exista niciun „regent” în mecanismul descris anterior; cât despre „grila semantico-sintactică a regentului”, ţăcăneala asta trebuie că este doar un jargon restrâns, de breaslă, printre domnii şi doamnele „academicieni”! Cei şase autori piloşi ai Gblr—în mod sigur au fost repetenţi prin clasele primare—habar nu au despre ceea ce înseamnă „regent” în gramatică (română sau universală); cât despre expresia obtuză „grila semantico-sintactică a regentului”, chestia asta provoacă silă şi o stare de greaţă acută pentru oricine cunoaşte un dram de carte, cât de cât.

Nimeni nu poate să înţeleagă aceste inepţii gramaticale generate de imaginaţii bolnave, denaturate şi/sau rău-voitoare, aşa că elevii renunţă la gramatică de la bun început. Rezultatul, în cultura română, este că avem acum o groază de „intelectuali cu diplome” care însă habar nu au ce înseamnă o structură sintactică logică, cum se controlează sensul logic gramatical, şi care este valoarea logică a declaraţiilor/negaţiilor PRO-PRII!

Gramatica se învaţă, în România, în ciclul gimnazial (clasele V-VIII). Atunci încep elevii să abandoneze orice studiu logic, şi s-o dea pe copiat, pe minţit, pe furat, pe înşelat (+plocoane, +intervenţii, +nepotism). Aşa se cimentează educaţia română „modernă” în „democraţie” şi în plină „libertate”, în ziua de azi—halal să ne fie!

» ÎNAPOI SUS