|
Capitolul dedicat foneticii, în lucrarea GRSL-M, este destul de sumar întrucât fonetica nu
este o problemă în limba română. Totuşi, se atrage atenţia că fonetica joacă un rol
important în morfologie, în formele/flexiunile cuvintelor, numai că ea lucrează „din spatele
scenei”.
Merită remarcat şi faptul că o serie de cuvinte în limba română dublează vocala (fiica,
alee, contraatac), sau consoana (inaccesibil, reînnoi, posttonic). Pentru rezolvare este
recomandată despărţirea în silabe: în mod natural, vocalele sau consoanele repetate aparţin
de silabe diferite. Pe de altă parte, mult mai frecvent apare dublarea sau chiar triplarea
vocalei „i” datorită pluralului şi/sau articulării substantivelor (inclusiv datorită
flexiunilor de caz).
Fonetica rezolvă şi unele probleme legate de succesiunea consoanelor poziţionate înainte de
sunetele „p” şi „b”, precum şi formele „dez-/des-” ale prefixului. Totuşi, dincolo de
regulile generale, este un lucru foarte bun ca cititorii să-şi facă un obicei din a consulta
dicţionarele de specialitate (DEX, DOOM) pentru acele forme ale cuvintelor care sunt mai
dificile de controlat.
Un ultim aspect prezentat, în capitolul dedicat foneticii în GRSL-M, se referă la asimilarea
cuvintelor neologisme străine, în ultimii ani, în special din limba engleză. Acest proces
este descurajat cu tărie, mai ales pentru acele cuvinte care au deja sinonime în lexicul românesc
(suicid/sinucidere, sit/site/şantier, „a stopa”/„a opri”). |
